L' éternité

        Ce ai vrea mai mult decat o eternitate alaturi de ceea ce iubesti? Nimeni, nici chiar moartea sa nu-ti rapeasca persoanele dragi; mi se pare ca este cel mai minunat lucru! ETERNITATEA IN STARE DE PERFECTIUNE este tot ce ti-ai putea dori. Atunci, nu merita sa lupti? Mai bine induri cateva clipe de suferinta, repros, regret, nemultumire, umilinta, dezamagire si frustrare in acest sistem, decat sa pierzi ce este cu adevarat important.
        Probabil suna/ percepi asta ca pe ceva ciudat, insa suntem creati cu niste capacitati imense din care folosim doar o farama. Suntem limitati la a vedea doar ce ne inconjoara, iar ceea ce vedem promoveaza ideea de inceput-sfarsit. Insa, cand ne vom folosi de tot ce dispunem, vom realiza mult mai bine acest concept. Faptul de a asimila cunostinta exacta depinde si de batranul Cronos. Cunostinta infinita implica un proces de invatare continuu fara a ajunge la un apogeu si fara a spune "Acum stiu tot!". Nu! Comparativ cu situatia prezenta, putem aduce in discutie superioritatea absoluta.
        In afara de cunostinta, ma intreb unele lucruri ce au legatura cu ceea ce stiu despre nemurire din carti si ceea ce stiam deja din Biblie. Vom dormi? Necesitatile fizice ne vor fi satisfacute din plin, asta este cert, dar care vor fi acestea? Hrana, adapost: sunt iesite din discutie. Dar nevoile fizice, spiritulae si emotive cum vor fi?
        Atatea intrebari....Este un lucru extrem de curios. Alte sentimente ce ma incearca cand ma gandesc la eternitate sunt: fascinatia, incantarea si nerabdarea; toate manifestandu-se concomitent.
        Sa revenim totusi la ceea ce ne intereseaza: eternitate alaturi de ceea ce iubesti...Nu se pune problema plictiselii, monotoniei, saturatiei. Descoperi tot mai mult, ce nu ai apucat inca, esti tot mai curios si fascinat de ceea ce te inconjoara. Iti place. Poti experimenta ceea ce inainte nu aveai ocazia. Aceasta dorinta de cunoastere nu se termina, termenul de valabilitate fiindu-i eternitatea insasi. Ai vrea sa ai asta de pe acum. Sa nu te desparti de ceea ce iubesti, sa pastrezi acele momente unice din viata care din pacate sunt prea scurte; este cel mai minunat tel: speranta care nu moare. Si ciudat este ca, desi ne dorim foarte mult acest lucru, nu il acceptam si il privim ca pe ceva inexistent, imposibil, feeric, interzis, de basm.
         Totusi, merita orice efort, care este infinit mai mic pe langa rasplata faptului de a avea rabdare, de a merita sa ai parte de aceasta promisiune: reala, palpabila pentru cei care cred cu adevarat si o doresc!